S-a umplut facebook-ul de postări cu tot felul de imagini din comunism, când diminețile marii majorități a românilor începeau cu o felie de pâine peste care erau întinse într-un strat cât mai subțire niște margarină și marmeladă.
Am devenit nostalgici după vremurile alea, ne-am lovit la cap. Cum să ducem dorul unor vremuri în care procurarea hrănii însemna timp pierdut la cozi interminabile.
Nu suntem noi cei mai cei, dar, fraților, dacă ar fi să aleg între zilele actuale, când am de ales în ce a-i pune copilului pe masă, și copilăria mea, când micul dejun consta în floricele de porumb, aleg oricând zilele acestea.
Și am fost printre cei norocoși din punctul de vedere al alimentației. Crescând la țară am avut în permanență în ogradă câteva păsări, țin minte de parcă a fost ieri cum stăteam cu puii de curcă pe marginea șanțului, o vacă și cel puțin un porc.
Hai să nu mai fim ipocriți. Când suntem nostalgici după vremile trecute suntem nostalgici după tinerețea sau copilăria noastră, nu după ce se mânca atunci.
