Chiar dacă am revăzut de câteva ori trilogia Nașul, primele două filme din serie sunt ce trebuie, al treilea film este făcut pentru a mai obține niște bani de la fani, nu citisem până acum cartea.
Am citit în urmă cu câțiva ani cartea Întoarcerea Nașului, carte scrisă de Mark Winegardner, în care este prezentată povestea lui Michael Corleone, cel mai mic băiat al Don-ului.
M-a fascinat întotdeauna personajul Vito Corleone, povestea acestuia imaginată de Mario Puzo fiind una epică.
Fugind la o vârstă fragedă din satul Corleone – Sicilia, din calea celor care vor să-l omoare, Vito ajunge în Statele Unite ale Americii, unde, printr-un cumul de factori, ajunge unul dintre cei mai mari interlopi.
Limbajul simplu și acțiunea care aruncă un fascicul de lumină asupra lumii interlope americane din perioada ce a urmat celui De-al Doilea Război Mondial compun un roman de excepție. Îmi pare rău că nu se găsește în librării decât o ediție de buzunar apărută la editura Rao, aș fi preferat o ediție cartonată.
Dacă Vito Corleone, personaj imaginar, n-ar fi fost capul celei mai periculoase familii mafiote din New York, bine și dacă nu s-ar ține cont de latura criminală a acestuia, ar fi putut fi dat ca exemplu de comportament uman.
Cuvântul dat era sfânt, iar promisiunile trebuiau onorate.
Dacă nu ați văzut încă filmul, cu toate că mă îndoiesc, vă recomand să citiți cartea, nu de alta, dar după cel ve-ți vedea pe Marlon Brando jucându-l pe marele Don nu vi-l veți mai putea scoate din cap.
