Dacă într-o zi nu aș mai vinde utilaje agricole, tractoare și combine John Deere, mi-ar plăcea să vând ceasuri de lux.
Momentan sunt super mulțumit de activitatea pe care o practic și mai am multe obiective de atins. Dacă va veni ziua în care va trebui să mă reinventez din punct de vedere profesional nu m-aș duce foarte departe, aș rămâne în vânzări.
Nu știu cât de mare este piața ceasurilor de lux din Românie, nu cred că se poate compara prea curând cu piața dintr-o țară vestică. Nouă ne lipsește în primul rând simțul valorii și al originalității. Preferăm să purtăm ceasuri clonă, care nu au nici o valoare și încurajează criminalitatea.
Sunt de părere că, decât să port la mână o copie a unui ceas Rolex sau Audemars Piguet pe care nu mi-l permit dacă ar fi original, mai bine cumpăr un ceas care să poarte semnătura Seiko, Tissot, Hamilton sau Mido, ceasuri originale, produse de firme cu o vastă istorie în manufacturarea acestor bijuterii ale mecanicii fine.
Pe lângă simțul valorii și al originalității, ne mai lipsește și gândirea economică. Practic, ne donăm banii câștigați cu trudă celor care îi vor utiliza pentru a comite activități ilicite.
Un ceas purtat zilnic la mână va avea în primul rând valoare sentimentală atunci când îl vei lăsa moștenire unui copil sau nepot, iar în caz de necesitate îl va putea converti destul de repede în bani.
Recunosc, sunt înnebunit după ceasuri, sunt la început de drum, mă documentez din mers și sper să pot la un moment dat să ajut și alți împătimiți să-și aleagă ceasul potrivit.
Închei acest articol cu sloganul companiei Patek Philippe: „You never actually own a Patek Philippe. You merely look after it for the next generation.”
